Fiecare om are timpul lui pentru toate- pentru greșit și învățat din greșeli, pentru orgolii și smerit, pentru răni și vindecarea lor, pentru iubit și suferit din dragoste, pentru împăcare cu asta, pentru împăcarea cu sine.
Vrem uneori ca toți ceilalți, sau măcar cei mai apropiați nouă, sau cei care nee pot oferi un strop de apreciere măcar, să evolueze într-un ritm pe care noi nu vedem că-l impunem forțat, ne spunem că le dorim lor binele. Și le putem dori binele tutror cât timp nu ne supărăm când ei nu fac cum spunem noi, când ei par să nu învețe din modelele în care cu prea mare ardoare ne dorim să ne transformăm. Tocmai atunci transmitem exact opusul, anume orgolii, dorințe, atașamente, încrâncenări.
”Ți-am spus eu”, ”Dacă mă ascultai” – și nerostite răzbat de după atitudini și lasă urme în exprimarea liberă a ceea ce este celălalt, a felului în care fiecare alege să experimenteze bucuria vieții.
Ne exprimăm dezamăgiri cu precădere pentru că judecăm, pentru că, duă ce așteptăm un anumit fel de comportament al celuilalt, îi lipim o etichetă care spune că acela nu s-a ridicat la înălțimea dorită. Oamenii sunt diferiți și deosebiți, noi suntem cei care avem de oferit minima libertate de a-l lăsa pe fiecare să fie cee ace dorește, ce poate fi la un moment dat, să aleagă fără a fi blamat cum altfel și când să se transforme. Nici un fluture nu a apărut pentru că altcineva l-a forțat să fie fluture când era omidă, vremea fluturelui a venit oricum, când trebuia.
Psihoterapeut Iulia Cruț
Acest articol a fost publicat joi, 14 aprilie 2016, la rubrica Sfatul psihologului în Ziarul Evenimentul
http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/lifestyle/despre-asteptari-dezamagiri-si-orgolii–217299223.html