Auto-vatamarea are loc atunci cand o persoana se raneste in mod deliberat ca o modalitate de a face fata emotiilor puternice sau dureroase. Este o modalitate de a incerca preluarea controlului asupra emotiilor sau eliberarea de acestea.
Pentru unii oameni, incercarea de a-si controla sau opri emotiile prin intermediul auto-vatamarii reprezinta de fapt o incercare de a se vindeca pe ei insisi. Alti oameni se autoranesc pentru a simti si altceva in afara de nimic, de senzatia de gol. Unii oameni se ranesc pentru a-si exprima lipsa de speranta, pentru a cere ajutor, pentru a influenta comportamentul altor oameni sau pentru a se razbuna pe ceilalti.
Auto-mutilarea trebuie luata in serios. Poate deveni o obisnuinta sau o compulsie. Auto-mutilarea repetata poate duce la vatamari grave, boli sau chiar moarte. Totodata, oamenii care se auto-mutileaza sunt predispusi riscului de a comite acte suicidare.
Autoranirea poate lua diferite forme, unele mai evidente si mai serioase decat altele:
– taierea, zgarierea sau marcarea corpului
– zgandarirea ranilor in asa fel incat sa nu se vindece
– trasul de par
– arderea pielii
– muscarea, lovirea sau invinetirea corpului
– lovirea unei parti a corpului de ceva greu.
Auto-mutilarea sau auto-hartuirea digitala are loc atunci cand adolescentii isi creeaza identitati online alternative pentru ei pe retelele de socializare si posteaza comentarii pline de cruzime despre ei insisi.
Unii adolescenti si tineri gestioneaza emotiile puternice in moduri mai putin evidente, dar foarte serioase precum consumul de alcool, de droguri, sex neprotejat sau infometare.
Semne ale auto-mutilarii
Tinerii care se autoranesc incearca uneori sa ascunda asta. Sunt adesea rusinati de comportamentul lor si se ingrijoreaza ca persoanele din jurul lor se vor infuria pe ei, ii vor respinge sau nu vor intelege de ce se auto-mutileaza.
Daca esti ingrijorat/a ca copilul tau se auto-mutileaza, mai jos sunt cateva semnale la care ar trebui sa fii atent/a:
Semne comportamentale
– schimbari in programul de somn sau in comportamentul alimentar
– pierderea interesului in activitatile care anterior ii produceau placere, incetarea de a se mai vedea cu prietenii
– evitarea unor activitati precum inotul, unde picioarele, bratele sau abdomentul sunt vizile sau purtarea de haine care sa le acopere bratele si picioarele
– absente de la scoala sau scadere a performantelor scolare
– ascunderea de obiecte precum lame, cutite sau brichete
Semne emotionale
– schimbari majore de dispozitie
– iritabilitate mare parte a timpului
– accese de furie
– tristete, senzatie de gol sau lipsa de speranta
– lipsa de valoare sau vinovatie
– lipsa de interes fata de modul cum arata
Semne fizice
– rani pe care nu le poate explica sau nu vrea sa le explice
– agitatie
– oboseala, nivel scazut de energie, incetineala.
In cazul in care copilul se auto-mutileaza, este important sa interveniti devreme si sa il incurajati sa apeleze la suport specializat. Cu suport adecvat, copilul poate invata modalitati pozitive de gestionare a emotiilor puternice. Acest lucru poate rupe ciclul auto-mutilarii si poate preveni viitoarele comportamente de auto-ranire.
Daca aflati ca adolescentul dumneavoastra se auto-mutileaza, v-ati putea simti speriat/a, vinovat/a, socat/a, panicat/a sau chiar furios/oasa.
Poate fi dificil de inteles ce se intampla si de ce – iar copilul s-ar putea sa nu fie in stare sa va explice. Dar prin a ramane calm/a, a arata respect, a nu judeca si prin ascultare active, veti putea intelege mai bine gandurile, emotiile si comportamentul adolescentului si astfel veti putea identifica anumite moduri in care il puteti ajuta.
Cel mai important lucru este sa il lasati pe copil sa stie faptul ca emotiile puternice sunt normale – dar ca sunt de asemenea dificil de trait, iar atunci cand esti adolescent/a, lucrurile pot parea cu atat mai dificile.
Vorbiti-i copilului intr-o maniera calma, directa si lipsita de judecata. Puteti spune lucruri precum:
“Pot vedea ca esti trist/a. Nu am realizat cat de multe lucruri s-au adunat. Poti discuta cu mine despre asta, nu ma voi infuria.”.
Este cel mai bine sa evitati sa reactionati intr-o maniera furioasa sau sa faceti amenintari. A-i spune copilului ca face asta doar din cauza ca isi doreste atentie nu va ajuta. Majoritatea actelor de auto-mutilare nu sunt despre a obtine atentie.
Este obisnuit ca in timpul actului de auto-mutilare oamenii sa nu fie responsivi. Daca il gasiti pe copil astfel, spuneti numele copilului calm, incet si intrebati-l unde se afla. Intrebati-l daca este nevoie sa cereti ajutor specializat.
Oferiti-i primul ajutor pentru taieturile si ranile sale, intr-o maniera calma si fara zarva. Cereti ajutor medical pentru ranile care par severe. Acest lucru ii va arata copilului ca corpul sau este important si merita ingrijire. Ii puteti spune:
”Mi-as dori sa te ajut sa vindeci aceste taieturi.”
Discutiile despre auto-ranire
Il puteti intreba pe copil anumite intrebari cu privire la auto-mutilare, tinand minte faptul ca oamenii care realizeaza astfel de comportamente se pot simti rusinati cu privire la asta. Din acest motiv, este important sa ramaneti calm/a, sa nu judecati si sa ascultati fara a intrerupe.
*“Am observant cateva rani pe bratul tau. Sper ca este in regula sa spun asta. Imi poti spune despre datile in care te-ai ranit?”
*“Pot vedea ca esti foarte trista. Este posibil ca esti si speriat/a. Si eu sunt speriat/a. Impreuna putem sa ii dam de capat.”
*“Faptul ca te auto-ranesti imi indica faptul ca esti foarte trist/a. S-ar putea sa nu iti placa faptul ca am aflat. Nu iti voi pune o gramada de intrebari, dar vreau sa te ajut, atunci cand vei fi pregatit.”
A cere ajutor pentru auto-ranire
Copilul poate fi capabil sa se opreasca singur din a se auto-mutila, dar suportul din partea unui profesionist in sanatate mintala este important. Acesta poate recomanda diferite terapii in functie de nevoile copilului. Tratamentul poate include psihoterapie, consiliere sau terapie de familie.
Consilierea il poate ajuta pe copil sa inteleaga de ce se autoraneste, ce ii declanseaza acest comportament si cum sa il opreasca. Poate include de asemenea ajutarea copilului sa isi inteleaga si gestioneze emotiile puternic. In cadrul consilierii psihologice, copilul poate invata modalitati mai eficiente de gestionare si exprimare a gandurilor si emotiilor puternice.
!!! Pentru parinti – aveti grija de dumneavoastra
Este de asemenea important sa aveti grija de dumneavoastra, in special de starea de bine emotionala si de cea fizica. Acestea va pot ajuta sa ramaneti calm/a atunci cand lucrurile devin dificile, ceea ce ii va fi de folos si copilului.
– Cereti ajutor din partea familiei, prietenilor sau a altor membri din reteaua dumneavoastra de suport.
– Faceti-va timp zilnic pentru a face ceva placut, precum a citi, a va uita la TV sau a scrie despre gandurile si emotiile dumneavoastra. Incepeti cu 5 minute la finalul zilei daca asta e tot timpul pe care il puteti acorda in prezent.
– Faceti-va timp pentru activitati fizice, precum yoga, plimbari sau inot. Acestea va pot oferi mai multa energie pentru a va sprijini copilul.
– Cereti ajutor specializat daca sunteti stresati sau daca va doriti sa dscutati despre efectele comportamentului copilului asupra dumneavoastra.
A avea grija de dumneavoastra ii va oferi un exemplu copilului si ii va arata ca este bine sa cerem ajutor atunci cand nu ne simtim bine.
Traducere Diana Dodita