Când faci o greșeală, cum reacționezi? Ești prea critic? Întotdeauna te învinuiești, chiar și pentru cele mai mici greșeli? E vorba de criticul tău interior.
Criticul interior este partea din noi care dorește să scoată în evidență toate greșelile noastre. Se așteaptă la perfecțiune și nu va accepta nimic mai puțin. De asemenea, presupune că știe cum gândesc și simt alții despre noi. Ascultarea acestui critic interior ne poate face de multe ori să ne simțim foarte rău în legătură cu noi.
DE CE CREDEM ÎN ACEST CRITIC INTERIOR?
Modelul de terapie al sistemelor familiale interne (IFS) se bazează pe ideea că noi toți avem multe părți diferite în interiorul nostru. Exprimarea acestor părți diferă de la persoană la persoană. Cu alte cuvinte, toți avem un critic interior, dar pentru unii dintre noi această parte critică este mult mai puternică și mai rea. Criticul interior ne poate face să ne simțim neliniștiți sau deprimați spunându-ne că nu trăim conform așteptărilor altora.
Mulți oameni simt cum criticul lor intern le amintește de lucrurile pe care nu le-au făcut. Drept urmare, s-ar putea să creadă că nu vor face nimic fără această voce critică, ca nu se vor descurca fară el.
Dar, în realitate, agresiunea nu ne face mai productivi. Dimpotrivă ,cercetările arată că agresiunea la locul de muncă reduce productivitatea și sporește simptomele depresive. Studiile au arătat de asemenea că autocritica tinde să însoțească fobiile sociale și depresia. S-a demonstrat că autocritica a crescut severitatea stresului post traumatic asociat luptei (PTSD), a tulburărilor de alimentație și a problemelor legate de imaginea corporală.
CE VREA CRITICUL TĂU INTERIOR CA TU SĂ ȘTII?
Deci, dacă criticul nostru intern ne face să ne simțim rău și să gândim rău despre noi înșine și crește riscul unor probleme de sănătate mintală, putem învăța ceva din a ne asculta acea parte a noastră? Este posibil să vrea să ne protejeze de rău? Partea critică a noastră provine dintr-un loc cu intenții bune?
Când ne apropiem de criticul interior din modelul IFS , putem începe să înțelegem că această parte critică lucrează de fapt pentru a ne proteja. Spune toate acele lucruri rele cu cele mai bune intenții. Chiar crede că ne ajută. Dar dacă încercam să ajutăm pe altcineva, cum ar fi pe un prieten sau pe un membru al familiei, nu am fi atât de răi cu ei , nu-i așa? Probabil nu am fi atât de răutăcioși cu nimeni altcineva decât cu noi înșine.
Așadar cum facem criticul interior să se calmeze? Să fie mai puțin cicălitor?
CUM PUTEM FACE LUCRURILE DIFERIT?
1.Intră în legătură cu el
Primul pas pe care îl putem face este să ne acordăm cu adevărat criticilor din interior. Încercați să desenați o imagine mentală (puteți să o faceți pe hârtie, dacă asta vă ajută!) a criticului interior. De cât timp există , cum arată ,vă este familiar? Poate că sună ca o persoană din trecutul tău, un părinte sau un fost partener. Poate vocea lui sună ca a cuiva din prezentul vieții tale.
2. Fiți curioși
Pe măsură ce începeți să aveți o imagine mai clară a acelei părți critice, următorul pas este să începeți să observați cât de des apare. Se afișează când faci greșeli sau când iși face griji că ești judecat? Vă spune să evitați noi locuri și situații? Cât de des este prezent? Se arată din când în când sau oferă un flux constant de negativitate?
3. Puneți-i câteva întrebări.
S-ar putea să observați că partea critică se menține foarte mult, mai ales dacă vă simțiți anxioși sau deprimați. Data viitoare când veți auzi criticul dvs. intern, încercați să-i puneți câteva întrebări pentru a afla mai multe despre el:
*”- Ce vrei să știu?”
*”Ce ți-e teamă că se va întâmpla dacă nu-ți urmez sfaturile?”
*”Când mă critici , ce intenții ai?”
4 . Ajută-te de compasiune și curiozitate
Pe măsură ce îți faci timp să asculți, vezi dacă poți avea compasiune și curiozitate. Vrei să adresezi acelei părți alte întrebări? Încercă să fii amabil și curios în același timp. De fiecare dată când partea critică răspunde la o întrebare, poți să-i spui că ai auzit-o.
Vei afla, probabil, că partea ta critică reacționează de la temeri adânci. Încearcă să te protejeze de rău în viitor. Vrea să te țină în siguranță. Când afli că partea aceasta a ta dorește să te protejeze, s-ar putea să nu mai ai tendința să-i spui să tacă și să te lase în pace. S-ar putea chiar să începi să simțiți compasiune pentru partea critică, pentru că întotdeauna răspunde din teamă.
5 . Ascultă și răspunde
Pe măsură ce deveniți mai familiarizați cu momentul și modul în care apar componentele dvs. critice, puteți începe să reacționați în mod diferit. Puteți spune ceva de genul: „Te aud. Știu că ești îngrijorat că voi face o greșeală sau că voi fi rănit de alții, dar nu vreau să-mi trăiesc viața în frică constantă. Îți mulțumesc pentru că îți faci griji în legătură cu mine. Acum o să îți cer să te retragi în timp ce mă hotărăsc ce voi face.” Spuneți acelei părți că ați auzit-o.
Comunicarea cu criticul dvs. interior necesită foarte mult antrenament. Ea vă captează atenția de foarte mult timp. Dar, în timp, veți observa mai ușor când se arată și mai ușor să o faceți să se calmeze în timp ce încercați lucruri noi – și, sperăm, chiar să vă distrați facându-le!
Articol tradus de Ioan Cruț
Ia în considerare si alte forme prin care te poti ajuta:
WORKSHOP VOCEA CRITICĂ INTERIOARĂ – sâmbată, 13 iulie 2019, ora 10,30, în Iași
TERAPIE DE GRUP – grup nou din septembrie 2019