Sanando

Nu ii putem proteja pe copii de durerea cauzata de pierdere si doliu, dar ii putem ajuta sa dezvolte strategii sanatoase de gestionare a acestor situatii. 

Majoritatea copiilor sunt constienti de existenta mortii, chiar daca nu inteleg ce reprezinta cu adevarat. Moartea este o tema des intalnita in desenele animate, la televizor sau cineva din grupul de prieteni al copilului a pierdut pe cineva drag lui. Dar trairea directa a doliului este diferita si adesea poate produce confuzie. Ca parinte, nu poti proteja copilul de durerea pierderii, dar il poti ajuta sa se simta in siguranta, iar prin incurajarea exprimarii sentimentelor lui, il poti ajuta sa dezvolte abilitati sanatoase de gestionare a situatiei.

Copiii traiesc doliul diferit

Dupa pierderea unei persoane iubite, un copil poate trece, in doar cateva minute, de la a plange la a se juca. Starile lor schimbatoare nu inseamna faptul ca nu sunt tristi sau ca au trecut deja prin procesul de doliu. Copiii gestioneaza diferit doliul fata de adulti, iar joaca poate reprezenta un mecanism de aparare care il protejeaza pe copil de la a fi coplesit de situatie si emotii. Este de asemenea normal daca acesta se simte deprimat, vinovat, anxios sau chiar furios pe persoana care a decedat sau pe oricine altcineva. Copiii foarte mici pot regresa si incepe sa urineze din nou in pat sau sa foloseasca un limbaj specific bebelusilor.

Incurajarea copilului sa isi exprime emotiile 

Este bine pentru copil sa exprime orice emotie ar simti. Exista o multitudine de carti pentru copiii care abordeaza subiectul mortii, iar parintii pot citi impreuna cu copiii aceste carti, ca punct de plecare pentru discutiile despre moarte. Deoarece multi copii au dificultati in a isi exprima verbal emotiile, sunt de asemenea folositoare desenele, povestile sau albumele de fotografii.

Tineti cont de stadiul de dezvoltare al copilului

Este dificil sa stim cum ar putea reactiona un copil la subiectul mortii sau daca va intelege acest subiect. Nu ii oferiti foarte multe informatii, deoarece acest lucru poate fi coplesitor. In schimb, incercati sa raspundeti la intrebarile lui. Majoritatea copiilor mici nu realizeaza faptul ca moartea este permanenta, astfel ca vor putea crede ca persoana draga decedata se va intoarce daca ei isi vor face curatenie in camera sau vor manca tot din farfurie. Psihiatrul Gail Saltz afirma „copiii inteleg ca moartea este ceva rau si nu le place separarea, dar pentru ei, conceptul de pentru totdeauna nu este prezent”. Copiii mai mari pot intelege permanenta mortii, dar tot vor avea intrebari, astfel ca este important sa raspundeti onest si clar la acestea. Daca nu puteti raspunde la toate intrebarile copilului, simplul fapt de a fi disponibil pentru el este ceea ce conteaza. 

Fii direct

Atunci cand discutati despre moarte, nu folositi metafore. Copiii iau totul foarte in serios, cuvant cu cuvant, iar expresii precum „s-a dus la culcare” pot fi infricosatoare pentru acestia. Pe langa faptul ca i-ar putea fi frica sa mearga la culcare, astfel de metafore pot interfera cu oportunitatea sa de a dezvolta mecanisme functionale de coping, de care va avea nevoie si in viitor. 

Participarea la inmormantare

A participa sau nu la inmormantare este o decizie personala ce depinde in intregime de parinte si de copil. Ritualurile de inmormantare pot oferi o cale de a incheia relatia fizica cu persoana decedata, dar uneori copiii nu sunt pregatiti pentru o astfel de experienta intensa. Nu fortati niciodata copilul sa participe la o inmormantare. Daca acesta isi doreste sa mearga, asigurati-va ca il pregatiti pentru aceasta experienta, explicati-i ca inmormantarile sunt evenimente foarte triste, ca probabil vor fi multi oameni care vor plange. Tineti minte faptul ca uneori chiar si cel mai bine pregatit copil se va putea comporta imprevizibil. Daca participarea la ritualul de inmormantare nu este posibila, exista si alte cai de a isi lua adio, precum plantarea unui copac sau eliberarea in aer a unor baloane in memoria persoanei decedate ori impartasirea povestilor si experientelor avute cu aceasta. 

Discutia despre viata de apoi

Ideea unei vieti de apoi ii poate fi de ajutor copilului. Daca aveti convingeri religioase, le puteti impartasi copilului, iar daca nu, puteti discuta despre cum persoana va continua sa traiasca in mintile si inimile celorlalti. 

Nu ignorati propriul doliul

Adesea, copiii vor imita comportamentul de doliu al parintilor. Este important ca parintii sa isi arate emotiile si sa il asigure pe copil ca a fi trist este ceva normal. 

Pastrati rutinele

Copiii pot gasi confort in rutinele lor, astfel, daca aveti nevoie de putin timp singuri, incercati sa gasiti o ruda sau un prieten care il poate ajuta pe copil sa isi continue viata asa cum era si inainte. Desi este important ca el sa jeleasca pierderea unei persoane iubite, este de asemenea important ca acesta sa inteleaga faptul ca viata continua. 

Doliul in situatii specifice

Pentru multi copii, decesul animalului de companie este adesea prima expunere la tema mortii. Legaturile pe care copilul si animalutul le dezvolta sunt foarte puternice, iar moartea acestuia poate provoca suferinta intensa. Nu minimizati importanta acestei suferinte si nu inlouiti imediat animalul decedat cu un altul nou. In schimb, oferiti-i copilului timp sa jeleasca pierderea acestuia. Astfel de evenimente pot fi folosite ca modalitate de a il invata pe copil despre moarte si despre doliul sanatos, trait intr-o maniera suportiva din punct de vedere emotional. 

Decesul unui bunic reprezinta o alta experienta comuna pentru copii si poate declansa o multitudine de intrebari precum: „Mama va fi urmatoarea?”. Este important sa le spunem copiilor ca probabil vom trai si vom fi in viata lor pentru inca o perioada lunga de timp. 

Dupa moartea unui parinte, copilul se va ingrijora cu privire la moartea parintelui ramas in viata sau a altor ingrijitori. Asigurati copilul de faptul ca acesta este iubit si ca va fi intotdeauna ingrijit. In astfel de situatii, este o idee buna sa apelati la prieteni si alti membri ai familiei pentru a oferi ingrijire si afectiune suplimentara. In astfel de situatii, psihoterapia este un real ajutor, deoarece, asa cum afirma Dr. Saltz, ea „ofera copilului posibilitatea de a discuta despre pierderea sa, atunci cand el simte ca nu poate discuta cu un membru al familiei, deoarece acesta traieste si el, la randul lui, experienta doliului”.

Sursa: https://www.gottman.com/blog/helping-children-deal-with-grief/ 

Traducere Diana Dodita