Dependenta este o forma de neputinta de a renunta la un comportament, la consumul de anumite substante desi este evident ( nu intotdeauna pentru dependent ) ca acest comportament ii face rau.
Pentru cateva momente in care persoana nu simte neaparat placere sau bucurie, ci mai degraba usurare a unei suferinte, deseori iluzorie usurare, persoana alege comportamentul sau consumul daunator.
Unele dependente sunt mai acceptabile social decat altele, astfel ca o persoana care este dependenta de munca sau de achizitionarea de carti aproape ca au o ”aura speciala”, ca si cum dependenta ar fi o ”calitate”.
Este vorba de judecata celorlalti, de judecata proprie – in fond, dependenta ramane acel ceva fara de care persoana nu poate rezista, pentru care va face tot felul de lucruri pentru a o inlesni.
Fiecare forma de dependenta are specificul sau determinat de mecanisme anume ale creierului, insa cateva lucruri sunt comune dependentelor:
-
*RUȘINEA – probabil cel mai greu sentiment de confruntat, persoanei ii este rusine ca nu ”se poate abtine”, se invinovateste, se considera ”slaba, defecta”. Rusinea este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care oamenii nu vorbesc despre dependenta, este motivul pentru care chiar si cei care apeleaza la un moment dat la psiholog, renunta sa mai vina atunci cand apar recaderile.
-
*COMPORTAMENTUL ASCUNS – simtind rusine si vina, persoanele dependente se ascund de cei apropiati pentru a inlesni comportamentele fara de care simt ca nu pot. Unii ascund alcool pentru a-l consuma fara a fi vazuti, altii mint in legatura cu locul in care merg ( daca e vorba de o sala de jocuri de exemplu), apeleaza chiar la furt pentru a procura banii care sa le inlesneasca dependenta. Singur, fara stirea celor apropiati, de care se tem, dependentii se simt in acelasi timp in mai multa siguranta si rusinati, vinovati.
-
*RECADERILE – dupa perioade de abstinenta, cu sau fara sevraj ( simptome fizice si psihice ) sau craving ( dorinta puternica de a relua consumul sau comportamentul de care persoana este dependenta), exista posibilitatea ca persoana sa revina la comportamentul de care este dependenta. Nu intotdeauna, depinzand de mai multi factori, dar exista posibilitatea aceasta. Sprijinul celor apropiati si al profesionistilor este foarte important in aceste momente – in lipsa acestora persoana va gandi despre sine ca a avut dreptate spunandu-si ca ”nu am vointa, sunt un ratat, sunt defecta…”
-
*AMBIVALENTA – in acelasi timp persoana vrea si nu vrea sa renunte la comportament sau consum. exista o suita de ganduri legate de ”beneficiile” iluzorii pe care i le aduce dependenta si pe care nimic altceva nu pare ca le-ar putea compensa.
-
*BIOCHIMIE SI NEUROTRANSMITATORI – dopamina, opioizii spre exemplu sunt substante implicate in dependente, iar acestea intretin si favorizeaza comportamentele dependente si dependenta. E important de stiut ca de la un punct in colo, depinzand de ce dependenta este vorba, schimbarea ce survine in compozitia sangelui, biochimia corpului, este mai greu ( daca nu imposibil) de controlat strict din vointa persoanei. In acest caz ajutorul specializat este esential.
-
*CODEPENDENTA – termenul care defineste felul in care cei apropiati persoanei dependente se comporta, dinamica relatiilor dintre acestia care nu numai ca nu ajuta dar uneori agraveaza dependenta. De foarte multe ori terapia dependentelor include sedinte de terapie cu familia, ori cu membri ai acesteia, pe rand.
-
*VOINTA – ”nu ai vointa” li se spune dependentilor. Uneori este mai usor de infruntat dependenta, cum spuneam si cand scriam despre neurotransmitatori.
-
De prea multe ori insa, adica atunci cand comportamentul daunator sau consumul unei anumite substante a devenit o dependenta de ceva timp, nu mai este vorba doar despre vointa. Neputinta este reala, dependenta este ca orice alta suferinta si ar fi bine sa o privim ca atare, cu compasiune.
”Intrebarea corecta nu este de ce dependenta, ci de ce suferinta” Gabor Mate
Orice dependenta a inceput cu o suferinta, poate chiar cu una sau mai multe traume – vindecarea acestora, a cauzei deci, duce la iesirea din dependenta. Pastrand insa un discernamant necesar, sunt unele situatii, multe din pacate, in care interventia specializata, prin spitalizare sau medicatie, este de prima intentie. Abia dupa stabilizarea unui sistem putem ”opera” ranile profunde, asa cum nici un chirurg nu opereaza un pacient cu tensiune mare inainte de a-l stabiliza.