Asta este dotarea noastră standard. M-am trezit astăzi întrebându-mă de ce. Retoric, desigur. Și cu uimire în același timp în privința folosirii invers proporțională a dotării noastre.
Adică natura ne-a dat nouă și câteva „instrucțiuni de folosire”, nu ne-lăsat aici, pe Terra, de izbeliște. Bun, nu venim cu un cd în buzunar, un cd în care să ni se explice în 5 limbi de circulație internațională ce să facem cu toate butoanele de pe noi. Poate pentru că nu avem buzunare la naștere- hihi, cred că de aici și obsesia de a ne face unele cât mai mari ca să avem ce păzi. Limbajul este pe cât de evident pe atât de codat pentru mulți dintre noi.
Așadar, venim dotați cu două urechi cărora le punem dopuri- cine are timp sau chef să asculte ce are de spus copilul când e atât de important să-i facem morală, să știe el cine s-a născut primul?!?
Cine să aibă chef să asculte ce are de spus partenerul când are de eliberat prin corzile vocale dorința de a câștiga disputa cu prețul reducerii la tăcere a oricărui dialog?
Ai observat că dacă încerci să asculți proactiv când cineva te critică- adică având o atitudine de învățare din ceea ce spune celălalt în loc să îți ascuți limba și dinții în pregătirea replicii – ai observat că nu se întămplă nimic cu propriile urechi? Adică să nu crezi că se va declanșa vreo boală la acest nivel. Dar, decât să mă crezi pe mine, mai bine încerci cu următorul prilej să asculți.
Te previn însă: ar putea fi un pic mai greu să înțelegi ce vrea celălalt să spună, să asculți chiar dacă nu îți place ce are de spus. De fapt, mai ales când nu îți place. Atunci se va ivi înăuntrul tău un început de uragan care va dori să țâșnească în afară prin cuvinte: circa un milion pe secundă. Roagă uraganul să fie cooperant, îl vei elibera mai târziu( o să povestim în alt articol despre uraganele noastre și eliberarea controlată).
Și ascultă.
Asta s-ar putea să-ți provoace serioase îmbunătățiri în viață.