„Autoreglarea emoțională, scrie Ross Buck, „implică o componentă de competență emoțională care este definită ca fiind abilitatea de a face față
într-un mod potrivit și satisfacător sentimentelor si dorințelor noastre.”
Competența emoțională presupune abilități care lipsesc adesea în societatea noastră unde a fi „cool” – adică absența emoției – este etica prevalentă, unde „Nu fi așa emotiv” si „Nu fi așa sesnibil” aud copiii foarte des, și unde rațiunea si raționalizarea sunt in general antiteza preferată a emoției, cea „premiată”.
Ce presupune COMPETENȚA EMOȚIONALĂ:
*Capacitatea de a ne simți emoțiile astfel încât sa conștientizăm momentele stresante
*Abilitatea de a ne exprima emoțiile eficient și ca urmare să ne împlinim nevoile și să menținem în același timp integritatea limitelor personale din punct de vedere emoțional. ( Limite, în acest context, reprezinta spațiul dincolo de care ne putem simți încălcate intimitatea, spațiul de siguranță)
*Capacitatea de a face diferența între reacții psihologice care se referă la situatia din prezent și acelea care reprezintă reziduri din trecut. Ceea ce vrem și cerem de la ceilalți trebuie să se refere la nevoi actuale, din prezent, nu nevoi inconștiente, nesatisfăcute din copilărie. Dacă distincția dintre trecut și prezent nu e clară vom percepe pierderi sau pericolul de a pierde acolo unde nu există.
*Conștientizarea nevoilor reale care au nevoie sa fie satisfăcute mai degrabă decât reprimarea lor de dragul de a primi acceptarea sau validarea din partea altora.”
Gabor Mate, „When the body says NO”
Trad. Iulia Cruț