Ai vrea să-ți nu îl protejezi exagerat, să îl ajuți să fie pregătit pentru viață așa cum e ea- uneori cu mai puțin puf decât ne-am dori noi.
Dacă de mic l-ai îmbrăcat tu, i-ai făcut ghiozdanul sau l-ai întrebat dacă și-a pus în ghiozdan fiecare caiet și manual, l-ai ținut strâns de mână în parc și nu l-ai lăsat să vadă cum e să cadă, cum e să se ridice singur, astăzi, copilul nu face prea mulți pași fără aprobarea ta, fără a te privi întrebător, fără să caute soluția la tine. Pe măsură ce cresc testele se schimbă și dacă ieri problema cea mai mare era să aleagă între două posibile locuri de joacă astăzi va trebui să discearnă cum să facă alegeri corecte în situații care pot fi cu mai mare impact asupra vieții lui. Dacă azi îi amintești tu să-și facă toate temele, dacă nu-l lași să învețe că responsabilitatea e a lui, mâine se baza tot pe tine. Poimâine la fel. Și într-o zi, dacă tu încă vei fi în preajmă, deși va avea 40 de ani, va ezita, va căuta aprobare, soluții și…nu va ști că și el poate, și el știe.
Cel mai adesea, învățăm să avem curaj că putem să gândim și singuri atunci când suntem provocați să facem asta și, gâsind câteva soluții suntem ascultați, suntem încurajați să mai căutăm și altele, nu ni se spune că soluțiile noastre nu sunt bune.
Dacă apare o situație ce are nevoie de soluții, cu simpla întrebare ”Tu cum ai face, ce crezi?” apar răspunsuri. Poate că prima soluție nu este neapărat optimă, din punctul nostru de vedere, așa că putem întreba ”Cum altfel te-ai mai gândi să faci?”, continuând discuția cu copilul cu atitudine pozitivă și…curioasă. Fiți curioși, copiii știu! Copiii găsesc soluții pe care noi, adulții, de multe ori nu le vedem și din abordarea de acest fel câștigăm cu toții.
Psihoterapeut Iulia Cruț
Articol publicat joi, 7 ianuarie 2016, la rubrica Sfatul Psihologului în Ziarul Evenimentul
http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/lifestyle/pericolele-hiperprotectiei–217265501.html