Cândva, parcă nu așa de mult timp în urmă, s-au îndrăgostit și au plecat împreună pe drumul ce voia să fie căsnicia.
S-au adaptat unul la celălalt, s-au cunoscut mai bine, cu multe bune dar și cu cele care păreau tot bune sub ceața îndrăgostirii dar apoi s-au transformat în ”defecte”.
Au trecut prin încercările de a-l transforma pe celălalt, cu înverșunarea cu care ar repara ceva, ca pe un aparat electrocasnic pe care au constatat brusc că nu întrunește calitățile înscrise pe eticheta din mintea care avea alte așteptări. Și s-au ciocnit în puncte de vedere diferite, s-au împăcat mai întâi pentru că erau atrași fizic unul de celălalt, apoi pentru că emoțional erau mai degrabă asemănători decât se completau.
Au avut copii și i-au crescut, cu febră, cu grija școlii celei mai bune pentru fiecare, cu crizele adolescenței, cu răzvrătirea clasică dintre generații. Și s-au ”ciocnit” în idei și concepte, în păreri și valori, au plâns împreună când a fost și vreme rea. Și-au îngrijit împreună de bătrânețile părinților, și-au petrecut concedii cu ei înșiși, cu copiii, apoi din nou doar cu ei, au început să se întrebe despre sensul lor.
Cuplul perfect, ajuns în ultimul stadiu al relației lor, încă discută concepte și idei, interpretează asemănător sensul existenței și tind către același scop, spiritual vorbind.
Cuplul perfect nu există, însă există oameni care știu cum să treacă peste certuri ca și cum acestea le-ar da prilejul de a învăța unul de la celălalt fără să-și dorească să-și impună cu orice preț părerea.
Există oameni care vor să râdă împreună și asta îi unește mai mult tocmai la greu.
Există oameni care nu lasă monotonia să-i ucidă și atunci strecoară, când unul când celălalt, printre serile de discuții despre facturi, griji și copii, și serile doar pentru ei.
Sunt oameni care au aflat că fiecare dintre ei are nevoie de un scop, separat de celălalt, că și cuplul e o entitate și are și acesta nevoia lui de scop, făcând loc pasiunilor proprii în viață, în plus față scopul comun de a crește copiii, de a-i educa.
Cuplul perfect nu există, există însă oameni care trăiesc frumos împreună.
Psihoterapeut Iulia Cruț
Un articol publicat joi, 20 august 2015, în Ziarul Evenimentul, la rubrica Sfatul Psihologului
http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/lifestyle/retete-de-dragoste-eterna–217218789.html
Terapie de cuplu
A trăi frumos împreună se poate reînvăța cu ajutorul unei persoane obiective și profesioniste. În terapia de cuplu cei doi parteneri se regăsesc de sub imperiul emoțiilor puternice pe ei înșiși și decid cum să depășească un prag, un impas.
Ședințele de terapie de cuplu se stabilesc împreună cu terapeutul dvs și constau în întâlniri separate ale fiecărui partener cu acesta cât și întâlniri terapeut-cuplu.
Alegerea persoanei care să ghideze acest proces, dificil în sine prin natura sensibilă a subiectului- cuplul armonic sau dizarmonic- este poate cel mai important lucru.
Țineți cont de faptul că un terapeut nu dă sfaturi și nu este ”de partea” nimănui. Terapeutul profesionist știe mai ales să pună acele întrebări care să declanșeze răspunsurile de care fiecare om are nevoie dar care sunt foarte diferite de la un om la altul.