Disocierea nu este un mecanism de aparare pe care il folosim in mod constient atunci cand traim o trauma. Creierele noastre gasesc modalitati creative de a ne ajuta sa supravietuim experientelor ce ne fac sa ne simtim inspaimantati, lipsiti de control si neajutorati. Disocierea reprezinta “experienta detasarii de realitate.
Disocierea cuprinde senzatia de a visa cu ochii deschisi sau de a fi intens concentrat, precum si experienta cauzatoare de distres de a fi deconectat de realitate.”
In timp ce disocierea ne-a ajutat pe multi dintre noi sa supravietuim experientelor abuzive din copilarie, ea face ravagii in vietile noastre adulte. Provocarea in procesul de recuperare este de a invata cum sa toleram emotiile si amintirile asociate traumei ce ies la suprafata in prezent. Gasirea de modalitati prin care sa dezvoltam o senzatie de siguranta atunci cand apar anumiti stimuli asociati traumei este dificila si ia timp. Unele persoane pot avea dificultati in a accepta faptul ca au utilizat disocierea pentru a supravietui experientelor coplesitoare de viata, deoarece nu le permite sa stabileasca in totalitate cine, ce, cand, unde si de ce au fost abuzati.
Intelegerea mecanismului de aparare
Primul pas in a ne elibera de acest mecanism de aparare este reprezentat de recunoasterea faptului ca l-am utilizat si de intelegerea rolului pe care l-a avut in timpul abuzului.
O persoana care a trait experienta traumatica a incestului relateaza ca: “Daca nu as fi pretins ca abuzul i s-a petrecut altcuiva, mi-as fi pus capat zilelor cu ani in urma.” A continuat prin a explica faptul ca inima si creierul ei nu ar putut procesa faptul ca propriul tata ar rani-o intr-un mod atat de ingrozitor.
Gasirea modalitatilor de a ne “muta” din trecut in prezent si de a ramane in acest prezent reprezinta urmatorul pas in recuperarea a ceea ce am pierdut si in jelirea sinelui copil, sinelui mai tanar, care s-a simtit abandonat, tradat si zdrobit. O parte a procesului de recuperare implica a ramane prezenti in corpurile noastre atunci cand ne simtim in pericol sau apar anumiti stimuli declansatori asociati traumei. Cel mai marunt lucru ne poate trezi emotiile de frica si senzatia de nesiguranta.
O mare parte a supravietuitorilor abuzului din copilarie relateaza ca se simt nepregatiti pentru a se conecta si a fi intimi cu partenerul/partenera de cuplu. O alta etapa ce trebuie parcursa in procesul de recuperare este reprezentata de dezvoltarea increderii in propria persoana si in credinta ca nu toate persoanele pe care le intalnim sunt abuzatori sau ne vor rani.
Capacitatea de a ramane prezenti in corpurile noastre, de a nu ne disocia si de a invata cum sa ne incredem in instinctele noastre reprezinta parti esentiale ale procesului psihoterapeutic.
Strategii pentru a ramane (in) prezent
- Ofera-ti un moment pentru a te analiza si iti simti corpul. Misca-ti degetele de la picioare si si intreaba-te daca exista ceva ce se intampla in acest moment care te-ar putea pune in pericol.
- Mergi la o plimbare constienta. Alege un loc care te face sa te simti in siguranta si confortabil/a.
- Ia in mana cateva cuburi de gheata si concentreaza-ti atentia pe senzatiile din palma ta. Odata ce te simti mai prezent/a, incearca sa analizezi situatia sau interactiunea care a avut loc si care te-a facut sa iti doresti sa te deconectezi.
- Practica recunostinta. Gandeste-te la relatiile tale apropiate si la modul in care acestea difera de cele cu oamenii care ti-au facut rau.
- Interactioneaza cu ceilalti. Trimite-i un mesaj unui prieten, chiar daca nu iti doresti sa discuti cu el despre flashback-ul pe care tocmai l-ai avut. Reaminteste-ti ca esti iubit/a si ca exista oameni in viata ta pe care te poti baza.
- Ramai activ/a. Atunci cand simti ca mintea si corpul tau sunt pline de frica sau disperare si iti doresti sa te deconectezi, fa opusul. Mergi la o plimbare. Alearga. Fa yoga, tai-chi, qi-gong.
- Fa tot ce poti mai bine intr-o situatie ce pare imposibil de gestionat. Foloseste umorul. Tine-ti pisica sau catelul langa tine. Uita-te la un film care te face sa razi. Este in regula sa te distrezi sau sa fii mandru/a de ceea ce ai reusit sa realizezi, chiar si in zilele in care iti doresti sa renunti.
Traducere: Diana Dodita