Să porți ceva roșu, să mănânci pește, să te săruți sub vâsc, să….
Superstițiile, cât timp sunt privite doar ca un ritual amuzant și de care ne putem oricând lipsi, cât timp nu le investim cu putere, au și un oarecare farmec în momente de sărbătoare.
Ce ne facem însă cu faptul că ele ne condiționează, cu faptul că ne condiționăm singuri prin intermediul lor, că ne scădem gradele de libertate?
De obicei o superstiție presupune că DACĂ A, ATUNCI B.
Dacă porți ceva roșu o să ai noroc.
Dacă X atunci Y și ca să nu Y trebuie să Z.
Dacă îți taie calea pisica neagră atunci ai ghinion și ca să nu ai ghinion trebuie să ….am uitat eu ce trebuie dar știți voi, poate 🙂
Ancore pozitive sau negative, de cele mai multe ori superstițiile au la bază FRICA și un anumit grad de investire cu putere a unui factor extern ( eveniment, ființă, obiect), prin lipsa asumării totale a responsabilității propriei vieți.
Dacă de pupatul sub vâsc depinde cât de mult ne vom iubi în anul care vine, eu, tu, nu-i așa că suntem mai puțin responsabili de cum și ce facem ca relația să meargă? Mna, n-am avut vâsc…:)
Ca și în dependențe, cât timp îndeplinirea superstiției nu-mi lasă libertatea și responsabilitatea desfășurării activităților, se pune problema eliminării cauzelor mai profunde, ca emoționale, psihice.
Fie că sunt pozitive sau negative, îndeplinirea ritualurilor superstițioase fac posibile autoprofețiile împlinite – ce cred că se se va întâmpla, se va întâmpla.
Dar dacă pentru tine poate să rămână doar o distracție ocazională, probabil că ești puțin mai aproape de libertate.
Cu roșu sau fără, cu vâsc sau fără vâsc, un An nou cu bine!!