”Persoanele care au fost in terapie de-a lungul timpului m-au invatat tot ce inteleg azi despre impactul traumei ”din interiorul vulcanului”. M-au ajutat sa inteleg cum e sa traiesti cu pericolul continuu de a fi distrus, anihilat, urandu-se pe sine cand nu puteau risca sa ii urasca pe care care i-au ranit. Aceste persoane m-au ajutat sa vad ca cea mai mare durere are legatura cu esecul celor pe care ei i-au iubit, esecul acestora de a-i pretui, de a le asigura prin urmare siguranta si ingrijire.
Nu au fost brate care sa le impiedice caderea, nu a fost nimeni sa le stearga lacrimile sau care sa le aline durerea singuratatii. Nu a fost nici un balsam pentru rusine.
Cand eu, terapeutul, am inteles asta – oamenii acestia au nevoie de o cale de a iubi copilul ranit din interiorul lor – mi-a venit o idee. Stilul de atasament din interior, modelat dupa stilul de atasament, felul in care au fost iubiti si ingrijiti in copilarie, determina cat de in siguranta se simt acesti oameni in pielea lor, inauntrul lor, cat de usor sau cat de greu le este sa fie ei insisi. ”
Janina Fsher